Cha-Cha-Cha la malul mării (2021)

    Cu serialele coreene am mai cochetat, am mai încercat, am mai avut tentative. Eram în liceu când TVR a dat primul serial corean istoric și toată lumea parcă a înnebunit. Apoi, toate televiziunile au adoptat câte un „mic serial” asiatic. Niciodată nu am deschis un serial coreean și să mă uit la el. Dacă îmi recomanda cineva un film asiatic, mai întâi căutam informații pe site-uri despre el și bineînțeles, nu trecea de filtrul minții. Până într-o zi.

Vreau să văd un serial reconfortant !

    Bine, nu am zis chiar așa. Eram într-o perioadă mai aglomerată la serviciu și simțeam nevoia ca înainte de culcare să văd 30 de minute (sau mai multe) de serial care să îmi dea o stare bună, un vibe optimist, fără violență, fără situații critice, ceva relaxant. Uitându-mă pe listele celor de la Netflix, ei îmi recomandau seriale coreene. În sinea mea am râs și am zis „fie, să văd și eu de ce sunt atât de populare”. L-am bifat pe primul care îmi apărea, adică CHA-CHA-CHA LA MALUL MĂRII. Denumirea serialului în limba română mi-a stârnit și mai tare râsul.

  

Cum a fost CHA-CHA-CHA LA MALUL MĂRII?

    Am văzut primul episod și pot spune că, acum de când sunt la zi, aștept cu nerăbdare fiecare episod nou. MI-A PLĂCUT enooooorm. Este exact ce căutam. O poveste de dragoste frumoasă, o femeie bătăioasă care o ia de la zero și își reface viața, un bărbat aparent dur și o comunitate simplă, dar simpatică. Este o comedie romantică cumințică ce urmărește sosirea lui Hye Jin în satul Gongjin, un sat aflat pe malul mării. Încă de la sosire, face cunoștință (voit sau nu, veți afla!) cu căpetenia satului care (nu vă gândiți că e ca primarul de la noi, așa am crezut și eu) e șofer, polițist, ospătar, bucătar, șomer și altele (wtf is this?). 

    Hye Jin își deschide o clinică dentară în sat și își închiriază o locuință. Se adaptează destul de greu la noua comunitate. Ea fiind învățată cu hainele scumpe, gențile de brand, mașina (un Audi suuuuupeeeerb!) elegantă, mai exact cu viața calitativă de la Seul, îi este extrem de greu când trebuie să curețe calamari sau să înțeleagă traiul simplu al contărețului de la cafenea.

De ce mi-a plăcut?

    Simplu. Actorii sunt simpatici, au roluri lipicioase la public. E o comedie romantică ce sensibilizează și înduioșează, bătrânele „bârfitoare” stârnesc amuzamentul. Și, în altă ordine de idei, îmi place mult cultura asiatică. Pentru ei un gest, o privire înseamnă mult mai mult decât un sărut.

    Îl recomand cuiva care dorește un serial ușor, care transmite optimism, care are nevoie de ceva reconfortant, dar tototdată, care să nu plictisească.

    Momentan el se găsește pe Netflix, au fost deja publicate șase episoade, iar în fiecare sâmbătă apar câte două episoade noi.

L-aș revedea oricând. Mi-a plăcut foarte mult chimia dintre cei doi actori. Am căutat informații despre ei în ce seriale au mai jucat 😺.

Nota mea: 10.